"Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la trei luni mă spăl!" sau "De ce au miresele buchet?"

     Regina Elisabeta I a Angliei a rămas celebră (și) prin afirmația "Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la trei luni mă spăl!" - făcută, de altfel, cu mandrie. Avea și de ce să fie încântată de reușita ei în materie de igienă. Prin anul 1500, singura baie din an pe care o făceau englezii era în luna mai. "Cada" lor era un butoi mare, plin cu apă caldă. Stăpânul casei avea privilegiul de a se îmbăia primul, în apa curată. În aceeași apă urmau la spălat, rând pe rând, fiii și restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea rândul femeilor și, la sfârșit, al copiilor, în ordinea descrescătoare a vârstelor. În final, apa era atât de murdară, încât puteai pierde un bebeluș prin ea. De atunci datează la britanici vorba "Nu arunca pruncul odată cu apa în care te-ai spălat".   

     Nuntile aveau loc în general în luna iunie, pentru că, la numai o lună după îmbăiere, viitorii soți încă miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja îmbibat de "miresmele" transpirației, așa că miresele purtau în brațe un buchet de flori, ca să mascheze cât de cât mirosul neplăcut. De aici a rămas obiceiul buchetului purtat de mireasă! Tradiția românească spune că florile din buchet o apără pe mireasă de spiritele rele, dar înclin să cred varianta englezească - cu mirosurile "rele".